Compania “Pelerin”a fost înființată, la iniţiativa regizorului Bogdan Tudor - Pelerin, fiind una dintre puţinele companii de teatru independent din România, ale cărei producţii propun un mod diferit de a privi teatrul pentru copii – un teatru derobat de clişeele unei teatralităţi vetuste, cu o atitudine nouă faţă de public, perceput în cazul de faţă, drept un partener valid al comunicării teatrale.
 

Companie independentă nesubvenţionată, “Pelerin” şi împarte spectacolele în două categorii: teatru de păpuşi – prin intermediul secţiei ambulante „Zgubilici”şi spectacole pentru copii, cu reprezentare la scenă, cu actorii „la vedere”. Desfăşurându-şi activitatea sub forma unei structuri flexibile, coerent articulată, reuneşte o paletă variată de artişti de formaţii şi etnii diferite, care caută să se manifeste şi în afara “sistemului” (înţelegând prin sistem, teatrul instituţionalizat). Vizând aceeaşi zonă de interes, ei au pus bazele a ceea ce s-ar putea numi un “parteneriat artistic”. Ca o consecinţă a celor enunţate, “Pelerin” este sinonim cu încercarea de a construi o platformă pentru tinerii artişti, cărora le oferă posibilitatea de a-şi face auzită vocea în cadrul unei stucturi independente funcţionale, în care orice e permis câtă vreme ai ceva de spus. Mai mult, să-şi găsească un culoar propriu, în actualul context teatral.

Din raţiuni ce ţin mai degrabă de o strategie de imagine decât de o cochetărie sterilă, cum aievea poate fi suspectat, PELERIN preferă să nu-şi decline apartenenţa la o anume arie geografică decât atunci când hachiţele birocratice îi “constrâng” să o precizeze. “PELERIN”- aparţin în mod natural comunităţiilor care îi găzduiesc, iar urmele lor se regăsesc peste tot în ţară. 


Chiar dacă numele Companiei nu exprimă pelerinajul ca atare, există un sens care se va regăsi în noţiunea de PELERIN şi anume: detaşarea, ruptura, transformarea. Pelerin este cel care vrea să schimbe ceva în viaţa sa, care caută. A pleca, a călători, a descoperi orizonturi noi, a trăi într-o colectivitate şi, mai ales, a trăi o schimbare interioară: aceste acţiuni definesc traseul individual şi colectiv a celor care aleg PELERIN. Aşadar, o companie “nomadă” care beneficiază de un spaţiu propriu, dotat corespunzator (ateliere de producţie, studio propriu de înregistrări), destinat cu precădere pregătirii spectacolelor. Însă, în peregrinările prin ţară, preferă să se folosească de beneficiile scenei mobile, multifuncţionale. Special proiectată, scena modulară face faţă oricăror cerinţe de amplasament sau provocări dictate de specificul unor spaţii teatrale sau non-teatrale.
 

Compania “Pelerin” desfăşoară diverse proiecte culturale în parteneriat cu instituţii publice (grădiniţe, şcoli, biblioteci, inspectorate şcolare) sau private din peste douăzeci de judeţe, adaptându-şi repertoriul la nevoile reale ale programelor şcolare oficiale şi creând prin spectacol simbioza perfectă dintre „educaţional” si „recreativ”. Pe de o parte, se face apel la dramatizările basmelor şi poveştilor aparţinând literaturii clasice universale, cu prinţi şi prinţese, pe de altă parte, la fondul dramaturgiei naţionale, a poveştilor clasice, în condiţiile în care, în Romania există carenţe mari, atât la nivelul programelor oficiale de instrucţie, cât şi a mijloacelor de expresie încă tributare unei estetici osificate într-un canon perimat. Noua direcţie asupra spectacolului pentru copii anunţată de PELERIN, rămâne deschisă în permanenţă diversificării formelor de comunicare cu publicul căruia i se adresează.
Prin tipul de joc şi modul în care construieşte un spectacol folosind mijloace adecvate vârstei, Pelerin oferă celor mici o experienţă inedită, în care realitatea coexistă cu imaginarul, creând un spaţiu şi un timp al reveriei, dar fără să le fie lezată în vreun fel inteligenţa, sensibilitatea, inocenţa, ţinându-i astfel la adapost de impostura şi intruziunile kitsch ce deseori parazitează producţiile autohtone destinate copiilor.

Până în prezent, producţiile Pelerin pentru teatru de păpuşi  sunt: "Cei trei purceluşi",  "Pinocchio",  "Prinţul nevăzut",  "Croitoraşul cel viteaz", "Hansel şi Gretel" ,”Muzicanții din Bremen”,   "Aventurile lui Nică", ”Fata babei și fata moșneagului”, "Bălăioara", "Motanul încălţat" şi "Cenuşăreasa", ”Cartea Jungle” – versiunea scenică - Bogdan Tudor.
 

Începând cu anul 2007, odată cu creşterea mediei de vârstă a spectatorilor, accentul s-a mutat de la păpuşă către corporalitate, generând, în mod firesc un alt mod de comunicare între actori şi public. Se ajunge, astfel, la o (re)organizare structurală a reprezentaţiei şi a contrucţiei scenice. Practic, în esenţa sa, repertoriul rămâne consecvent aceleaşi direcţii, şi anume: incursiuni în universul copilăriei, prin intermediul poveştilor clasice. Alegere validată de impactul pe care-l au aceste texte asupra spectatorului.
"Aventurile lui Nică" (2007) după Ion Creangă, "Hänsel şi Gretel" şi "Jancsi es Juliska", două versiuni ale aceleiaşi poveşti (2008) după Fraţii Grimm și "Cei trei purceluşi" (2009) câştigă tocmai datorită ambiguităţii scăzute a discursului scenic, permitând copiilor să reacţioneze firesc la Magia teatrului, fără să fie nevoiţi să rătăcească prin stufărişul simbolurilor. Misiunea noastră este să îi (re)dăm copilului Mirarea.
Întreg repertoriul a fost prezentat şi în cadrul unor manifestări culturale şi festivaluri de teatru precum: Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii şi Tineri „Excalibur”, Teatrul „Merlin” – Timişoara; Festivalul de Artă Medievală „Cetăţi Transilvane”– Sibiu; Festivalul „Sighişoara Medievală”, Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii „100, 1000, 1 000 000 de poveşt”, Teatrul Ion Creangă – Bucureşti sau a unor evenimente oraganizate de „Radiodifuziunea Română” ori de centre comerciale sau de afaceri, spaţiile de joc fiind din cele mai diverse: Sala Radio, Romexpo, WTC, Carrefour, Parcul Kiseleff, Promenada Mall, într-o călătorie jalonată de oraşe precum Bucureşti, Braşov, Focşani, Deva, Târgu Mureş.
Toamna anului 2010 a însemnat pentru Zgubilici un turneu de trei luni în Germania. „Aschenputtel” („Cenuşăreasa”) a călătorit în landul Hessen, poposind inclusiv în oraşul tinereţii fraţilor Grimm. „Experienţa germană” a însemnat un număr de aproape patruzeci de reprezentaţii în aproximativ douăzeci de localităţi, printre ele numărându-se alături de Marburg, oraşele Giessen, Frankfurt şi Wetzlar.
Însă, călătoria nu se opreşte aici. După experienţa căpătată în anul 2002 odată cu deschiderea, în parteneriat cu „Teatrul Luni”, a Cofetarei Teatrale „Green Hours”, în vara aceasta (2011) ne-am asumat raspunderea animării dimineţilor de duminică, spre încântarea copiilor veniţi special pentru spectacolele de păpuşi, în grădina de la J'ai Bistrot (Târgu Mureş).

... va urma ...